Am vazut odata mineriadele. Avem ocazia acum sa asistam la mai multe parlamentariade. Actul I: orbit de furie din pricina condamnarii comunismului si a sa proprie, dl Ion Iliescu initiaza suspendarea presedintelui Romaniei. Actul II: netinand seama de avizul Curtii Constitutionale, Parlamentul voteaza cu o majoritate zdrobitoare procedura de suspendare.
Daca primele doua acte sunt, cel putin din punct de vedere formal, admisibile, actul III este de-a dreptul delirant. El nu poate fi explicat fara sa tinem seama de spaima, deznadejdea am spune, ce a pus stapanire pe PSD. Acest partid stie ca daca nu reuseste ii va fugi pamantul de sub picioare. Oricum, in caz de nereusita, zilele conducerii actuale ale PSD sunt numarate. Semnificativa este, in aceasta privinta, discretia anumitor elemente moderate, mai ales a "Grupului de la Cluj".
Ce vor social-democratii? — Sa schimbe regula jocului in timpul jocului. si pustiulicii de zece ani care joaca miuta pe maidan stiu ca asa ceva nu se poate. Numai daca se cauta incaierarea cu orice pret se poate recurge la o asemenea provocare, si pe maidan, si in Parlament.
Curtea Constitutionala a statuat deja de doua ori cum se va desfasura referendumul pentru demiterea presedintelui: in conditiile in care acest lucru ar fi decis de o majoritate a alegatorilor ce se prezinta la urne. Acum, vine masina de vot parlamentara si decide ca, in cazul invalidarii referendumului de catre Curtea Constitutionala, Parlamentul are puterea sa decida ce va urma: fie il demite pe presedinte, fie se organizeaza un nou referendum.
Bazandu-se pe faptul ca nici o dispozitie a Parlamentului nu poate fi invalidata de Curtea Constitutionala, PSD si ostaticii sai (in primul rand PNL, dar si UDMR, a carui reputatie de oportunism nu se dezminte) decid sa ameninte cu demiterea presedintelui, dupa referendum. Nu a ajuns faptul ca au trecut pe
