Un nou an agricol a inceput. Lucrarile sunt in toi in majoritatea comunelor muresene, dupa cum ne-au adus la cunostinta chiar primarii acestora. Luna a patra dupa aderarea la Uniunea Europeana nu a adus inca, in curtea si pe fata taranului roman bucuria promisa: apa curenta, pensii mai mari, ajutoare banesti. Multe din asociatiile de colectare a laptelui nici macar nu si-au platit producatorii. Multe din culturi nu vor primi subventie, iar anul acesta, mai mult ca pana acum, toti cei care vor sa mai ramana pe piata trebuie sa devina europeni.
Nu spun ca aceasta transformare intr-o "prelungire a Europei" nu a inceput. Doar ca inca exista locuri in care oamenii nu stiu ce este acela un ghid al fermierului, daramite sa il citeasca pe o pagina ce incepe cu www.
Si asta nu e tot. Dupa ce saracul taran si-a arendat pamantul sau a fost la Registrul Fermelor si La Agentia de Plati, cu nepotul de la oras cu masina, sa "depuna cererea de subventie si sa hasureze parcelele pe care le are in proprietate", acuma asteapta banii. Si nu oricum. Pe card. Ca tot romanul ce se respecta.
E bine totusi ca s-au deschis agentii rurale ale unor banci. Da de invata si bunicii nostri ca se poate si fara cupoane CEC. Pentru binele lor. Ca sa isi primeasca remuneratia pe munca depusa. Ca altfel raman cu banii in cont. Sau mai rau, raman fara ei, din cauza nepotilor ce trebuie sa fie in pas cu moda. Fie-mi cu iertare, dar atata vreme cat bunica mea are de semanat, discuit , capalit, de dat la porci sau de adus tulei la vaca, nu vine in oras sa scoata banii de pe card. Iar daca ar primi banii pe lapte la timp, poate ar reusi sa-si plateasca lumina si gazul sau macar discuitul de primavara. Dar ziua in care taranii primesc banii pe lapte a devenit un soi de sarbatoare locala. Iar cei mai multi asteapta sarbatoarea numarand si facand notite cu creioane tocite pe foi rupte din
