Cînd legendarul Daedalus a plecat din Atena, locul său de naştere, pentru că fusese condamnat pentru uciderea nepotului său Thalos, din invidie pentru inventarea, atribuită acestuia, a compasului, el s-a dus la Knossos în Creta, unde a primit drept de şedere la curtea regelui Minos. Acolo a construit mult celebrata vacă mecanică în care regina Pasiphae s-a ascuns spre a seduce taurul pentru care dezvoltase o pasiune şi din a căror nenaturală unire fusese născut Minotaurul, un om cu cap şi gît de taur. Minos l-a pus apoi pe Daedalus să construiască Labirintul în care să ascundă dovada monstruoasă a infidelităţii soţiei sale.
La fiecare nouă ani, şapte efebi atenieni (kouroi) şi şapte fecioare (korai) erau trimişi la Knossos drept hrană pentru Minotaur. Cînd Tezeu, fiul regelui atenian Aegeus, a fost trimis în Creta ca parte din tribut, el s-a îndrăgostit de Ariadna, fiica lui Minos, şi a sacrificat Minotaurul, firul Ariadnei ghidîndu-i întoarcerea din bîrlogul Minotaurului spre intrarea în Labirint. Daedalus a construit apoi un choros, ring de dans, pentru Ariadna. După aceea, Tezeu şi Ariadna au părăsit Knossos şi, după sosirea lor în insula sacră Delos, locul de naştere al lui Apolo, ei au dansat ceva cunoscut sub numele încifrat de "dansul cocorului". Întreaga noţiune de facere şi refacere, de apariţie şi re-apariţie devine mai transparentă în choros, considerat împreună cu Labirintul (pe care legenda le plasează undeva la jumătatea carierei lui Daedalus) şi în respectivul dans al cocorului.
Cea mai timpurie referinţă la choros-ul lui Daedalus - şi singura referinţă la Daedalus din Homer - se petrece la sfîrşitul descrierii armurii lui Ahile din cartea a XVIII-a din Iliada: "Acolo mai departe zeul glorios al celor două braţe a împletit (poikille - ţesere) un ring de dans (choros) precum acela pe care în întinsul Knossos Daedalus l-a croit (e-skese-