● Dan Lungu, Sînt o babă comunistă!, Editura Polirom, 2007.
Filtrat prin microrealismul optzecist, dar fără etalarea obositoare a procedeelor textuale aferente, micul cehovianism al prozei începutului de secol XX renaşte în sociografiile empatice ale lui Dan Lungu. După succesul înregistrat în Franţa cu traducerea volumului Raiul găinilor..., autorul revine la romanul ostalgiei postcomuniste fără a-şi trăda, în fapt, vocaţia de povestitor al măruntei umanităţi periferice, de tranziţie. Intuind potenţialul formulei, editorul francez i-a solicitat un nou titlu, iar prozatorul - sociolog de profesie, dotat cu un bun simţ al marketingului cultural - a percutat, extinzîndu-şi "experimentele de mentalitate" prin valorificarea prozastică a unui document de istorie orală. E vorba de un lung interviu despre "binefacerile" vieţii cotidiene în comunism: o istorie personală a unei femei (Florentina Ichim) "reprezentative" pentru stigmatizata, dar puţin ascultata categorie a nostalgicilor şi a perdanţilor tranziţiei. Ca şi acest tip de proză, de altfel, taxat - de la E. Lovinescu încoace - drept localist şi fără miză majoră, în contratimp cu urgenta noastră nevoie de modernizare citadină şi de racordare la tehnologiile înalte ale Apusului. Marele merit al lui Dan Lungu este acela de a transforma în atu aparentul handicap, cu un profesionalism cert.
Modestia deloc la îndemîna oricui, capacitatea a-şi "asculta" personajele înregistrîndu-le cu aparentă simplitate şi cu înaltă fidelitate nu atît limbajul, cît mentalitatea şi umanitatea par a fi, deocamdată, mai... universale decît ambiţia de a rupe gura tîrgului prin reţete "majore", brevetate "la Centru"... Textul Florentinei Ichim a fost inclus în volumul sociologic Povestirile vieţii. Teorie şi documente (2003). Scriind despre el, opinam că autenticitatea materialului clientei bate, ca interes (chiar dacă nu liter
