Am auzit o vorbă: "Ce-ai făcut de suspendare?". Românul a băgat de seamă că anul aceasta, între Înviere şi Înălţare, a mai apărut ceva care se cheamă suspendare, un fel de minune scoasă de Parlament, prilej de îngrijorare pentru unii şi de petrecere pentru alţii (c-aşa e-n tenis). S-au dus însă pasiunile populare ale anilor ‘90. Eu, de suspendare, am lucrat pentru că fenomenul s-a petrecut în zi de lucru. Şi tot în zi de lucru a venit şi confirmarea Curţii Constituţionale: "Adevărat l-au suspendat!". A urmat însă o sîmbătă şi m-am hotărît să merg la Adamclisi (nu mai fusesem niciodată) unde am văzut cele 49 de metope păstrate în care, în diverse ipostaze, apare şi Traian. Pentru că, aşa cum faptele preşedintelui apar pe sticlă, mai tot ce făcea împăratul se înscria în piatră. Ca să ajung acolo, am trecut cu bacul pe lîngă Silistra unde, între nişte blocuri jalnice cu tencuiala căzută şi rufe colorate pe balcoane, am zărit parcat un avion. Mi-am adus aminte de un film despre un trib care, atunci cînd a fost descoperit, în secolul trecut, era încă în stadiul epocii de piatră. Contactul brusc cu lumea civilizată a bulversat total obiceiurile şi credinţele băştinaşilor care au ajuns să se roage la zeul Avion. Drept templu era folosit chiar un avion, eşuat prin ţinuturile lor pacifice. Probabil că la prietenii noştri bulgari, avionul dintre blocuri e pe post de cîrciumă sau doar de decor, aşa cum e unul şi la noi în Colentina. În altă ordine de idei, am constatat că ogoarele patriei sînt pline de rapiţă. Podişuri unduitoare, pline de un galben ireal, combinat cu verdele intens al grîului sau al tulpinii de rapiţă, sub un cer strălucitor, pe jumătate însorit, pe jumătate plumburiu. }ară frumoasă, chiar dacă fără preşedinte. Am mîncat la Constanţa, în portul de agrement, unde nişte oameni ieşiţi la plimbare se întrebau care e yachtul lui Mazăre (cum sună! yachtul lui