O primavara fericita. Imbracata subtirel, cu nelipsitele cizmute de guma in picioare, o luam fuguta pe langa ocolul vitelor, paseam pe iarba ce crestea sub parul cel batran cu mugurii abia mijind, pe langa agudul cel alb, o taiam prin plantatia mica de salcami a tatii si ajungeam la Chirila. Acolo, i...

O primavara fericita

Imbracata subtirel, cu nelipsitele cizmute de guma in picioare, o luam fuguta pe langa ocolul vitelor, paseam pe iarba ce crestea sub parul cel batran cu mugurii abia mijind, pe langa agudul cel alb, o taiam prin plantatia mica de salcami a tatii si ajungeam la Chirila. Acolo, in vale, era totdeauna iarba verde. Chiar si pe sub zapada, iarba tot verde era. Dar cand zapada se topea, iarba capata o culoare cruda, un verde care-ti taia respiratia.

Ati vazut vreodata un paraias curgand prin iarba, in lumina soarelui de primavara? Apa este mai curata decat lumina zilei, apa din zapada. Se spune ca apa nu are miros, nici gust si nici culoare. Da de unde!? Apa aia care curgea printre firele de iarba mirosea, mirosea a flori, a iarba, a zapada. Si ce culoare avea! Poate numai in ochii mei, dar avea culoare! Era cand verde deschis, cand de-un alb stralucitor de-ti lua ochii... Si avea gust! Gust de urzici proaspete, gust de papadie, gust de ciubotica cucului...

Eram asa de fericita in cizmele mele de guma! Urcam prin pahaieci, pe o cararusa, si-mi agatam in spinii corcodusilor si ai macesilor, cand motul de la caciulita, cand o maneca de la flaneluta, cand o suvita din bretonasul scapat pe frunte...

In mijlocul paduricii (copacei mici, cu ciorchini de flori albe cu roz in mijloc, n-am stiut niciodata cum le zice) era umezeala mare. Aburii tasneau de pretutindeni, amestecati cu miros de plante proaspete, pamantul era intesat cu brebenei, de la alb pana la mov inchis, florile Pastelui isi inaltau tulpinitele ici si colo