Titlu de colocviu la Wissenschaftskolleg: Viaţa din perspectiva unui vierme. Ai zice, într-o primă instanţă, că vei asculta micile exerciţii literare ale vreunui cinic întîrziat. n realitate, afli opiniile unui biolog, Heinrich Schulenburg, despre uriaşul spor de cunoştere provocat de studiul viermilor. Clasa cea mai fertilă din punct de vedere ştiinţific pare să fie aceea a nematodelor, viermii cilindrici, dintre care prof. Schulenburg şi-a ales fericita victimă: Caenorhabditis elegans. Numeroase şi importante procese evolutive la nivel celular sînt astăzi mai bine înţelese, datorită unei răbdătoare tăieri a viermelui în patru : dezvoltarea organismului viu de la ou la starea adultă, naşterea sistemului nervos, problemele îmbătrînirii şi ale morţii celulelor, dinamica sistemelor imunitare etc. Cine şi-ar fi închipuit că pe umerii unor triviale specii de oxiuri şi limbrici stau atîtea mistere? Două premii Nobel pentru medicină (2002 şi 2006) s-au născut din observaţia amănunţită a acestei categorii de Lumpen-animalitate . Dacă alături de Caenorhabditis elegans, punem şi Drosophila melanogaster (adică musculiţa de fructe, cu merite inestimabile pe tărîmul eredităţii), şoarecele în ipostaza lui de cobai şi cîteva broaşte, avem o listă aproape completă a martirajului zoologic. Nenumărate exemplare de eroi candizi, sacrificaţi pe altarul ştiinţei.
La sfîrşitul comunicării sale, dl Schulenberg nu uită să adauge niţică sare interdisciplinară. şi aminteşte că, în timpul unui spectacol de şaisprezece ore cu Ring des Niebelungen la Deutsche Oper, s-a simţit confirmat în amorul său pentru Caenorhabditis de un pasaj din Siegfried (actul I): ...ein wilder Wurm...htet nun den Hort... ( un vierme sălbatic păzeşte acum comoara...). De la Wagner la biologia genetică, nu e care va să zică decît un pas...
Alt colocviu: Thomas Bauer despre ambiguităţile Coranului, rezu
