Cinci minute pînă la începerea emisiunii. În faţa mea un personaj încă important, fost ministru pînă în urmă cu cîteva zile. Discutăm despre situaţia politică. Antreuri, cum le spun eu: că Băsescu nu renunţă, că a încercat, dar n-a putut mai mult din cauza oligarhilor... Eu o ţin pe-a mea, legată de funcţionarea instituţiilor. El zice că funcţionează, dar că sînt împînzite de oameni care pot fi şantajaţi. Din una în alta, se ajunge la retrocedări şi omul mai că nu se ridică de pe scaun. Îi trage o înjurătură de mamă fostului rege, după care porneşte la înjurat de popi. Încă un minut şi intrăm în direct. Pînă să aud în cască semnalul de începere a emisiunii, îl aud pe el rostind un nume: - ...şi cum să nu obţină popii tot ce-au vrut cînd l-au luat în braţe pe turnătorul ăla ordinar de Bălăceanu-Stolnici?
Am crezut că n-aud bine. Mărturisesc că toată emisiunea, deşi subiectele discutate cu personajul n-au avut nici o legătură cu Securitatea, cu Stolnici sau cu Biserica, nu m-am putut gîndi decît la asta. Într-o pauză publicitară am cerut ceva detalii. Mi-a răspuns şoptit: - Turnător ordinar, domâle, cu angajament, cu bani mulţi luaţi, e la fel sau, poate, mai rău decît Dan-Amedeo Lăzărescu...
A trecut emisiunea, dar a rămas discuţia. La cîteva zile distanţă am ocazia să vorbesc cu un membru al CNSAS. Pun întrebarea cu o strîngere de inimă. Mărturisesc că mi-aş fi dorit ca omul să-mi tragă o smetie şi să-mi spună să mă duc dracului. Nu se întîmplă aşa.
- Da, domâle, din păcate, e adevărat, a luat bani, a turnat...
Merg în redacţie la Cotidianul. O rog pe Mirela Corlăţan să-i ceară un interviu lui Bălăceanu-Stolnici pe această temă. Eu n-am nici stare, nici putere să-l privesc în ochi într-o discuţie despre colaborarea lui cu Securitatea. În cîteva zile, la şedinţa de redacţie, Mirela anunţă că interviul e gata. Şi că informaţia e confirma
