Spiritele s-au încins, cum era de aşteptat. Cînd spiritele se încing, oamenii mari şi care de obicei par inteligenţi spun prostii. Am strîns mai jos cîteva, sînt sigur că se spun mult mai multe.
Titus Corlăţean şi-a consumat cel mai important punct din cariera sa politică: a ţinut discursul de acuzare la şedinţa de suspendare. Din multele argumente expuse acolo, mi-a rămas în cap sintagma "conduită anticonstituţională permanentă". Reiau celebra cerere din Constituţie: e nevoie de acte grave pentru suspendare. Deci, preşedintele trebuie să comită ceva concret de care să fie acuzat. Nu poţi pedepsi sau sancţiona pe cineva pentru că are o conduită, pentru că se comportă ca şi cum ar putea comite fapta pentru care îl sancţionezi. E ca şi cum ai trimite pe cineva la puşcărie pentru că are conduită de violator. Un violator este condamnat dacă a comis actul în sine, nu pentru că are conduită de violator. Un preşedinte se suspendă dacă a comis fapta gravă X, nu pentru 19 capete de acuzare, comise pe parcursul a doi ani. Urmînd logica PSD, putem spune că a comis prima faptă şi l-au mai lăsat doi ani acolo, să persevereze. Ori a comis violul şi îl arestăm, ori nu l-a comis. Dar nu ne dăm seama că are comportament de violator după al 19-lea viol.
Ajung astfel la alt om mare care spune prostii. Cu voia dumneavoastră, al doilea pe listă: Ion Iliescu. Cu zîmbetul său calm, a spus de mai multe ori la televizor că suspendarea este un act politic normal, ba chiar banal, nu înţelege de unde atîta agitaţie. Doar că în Constituţie nu pare deloc aşa. E nevoie, din nou, de fapte grave. E nevoie de avizul Curţii Constituţionale şi e nevoie de un referendum pentru confirmarea suspendării. Toate acestea fac din suspendare un gest excepţional menit să salveze democraţia cînd un autocrat o ameninţă. În mod grav, deci evident. Prin abuzul de drept (Parlamentul şi-a exercitat o
