Din 1945 şi pană in 1989, 1 Mai a fost sărbătorit oficial, cu mare fast, in cinstea "celor ce muncesc". In "fabrici şi uzine" se organizau "Intreceri socialiste", se acordau medalii şi ordine ale muncii. Astăzi, 1 Mai este prilej de "week-end" prelungit, cu dispoziţie de la Guvern. Din 1945 şi pană in 1989, 1 Mai a fost sărbătorit oficial, cu mare fast, in cinstea "celor ce muncesc". In "fabrici şi uzine" se organizau "intreceri socialiste", se acordau medalii şi ordine ale muncii. Astăzi, 1 Mai este prilej de "week-end" prelungit, cu dispoziţie de la Guvern.
Despre 1 Mai, romanii au in minte defilările, discursurile patriotice şi fastul ceremoniilor organizate de autorităţi inainte de 1989. Insă "ziua muncii" nu era o sărbătoare "inventată" de regimul comunist, fiind la fel de importantă şi in "ţările capitaliste", unde inşişi muncitorii organizau şi ieşeau la manifestaţii.
MADE IN USA. La sfarşitul secolului al XIX-lea, mişcarea pentru drepturile muncitorilor şi pentru constituirea de sindicate era foarte activă in ţările Europei vestice şi Americii de Nord. Principala revendicare era ziua de lucru de opt ore, dar şi o lege a repausului duminical. In octombrie 1884, la Chicago, s-a desfăşurat a patra Convenţie a Federaţiei organizaţiilor profesionale şi a uniunilor muncitoreşti din Statele Unite şi Canada, unde sindicaliştii au decis să le acorde patronilor un termen-limită, pentru introducerea zilei de lucru de opt ore, pană la 1 Mai 1886. Nu le-a fost simplu nici muncitorilor americani să se infrunte cu patronii lor, mulţi dintre liderii sindicali sfarşind-o rău. Prin presiuni de stradă, mai rar benevol, proprietarii intreprinderilor au onorat cererile salariaţilor, in mare parte. In centrul industrial Chicago, unii patroni au refuzat revendicările muncitorilor, iar aceştia au anunţat grevă generală pentru data de 1 Mai 1886, aşa cum se stabili
