Preşedintele Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti din Romania, Mihai Ducu, intr-un interviu acordat Jurnalului Naţional, afirmă că nu există voinţă politică, pentru că in ţara noastră puterea executării silite să atingă standardul european. El acuză faptul că executorii fiscali sunt determinaţi să acţioneze in funcţie de prieteniile cu puterea.
Jurnalul Naţional: Domnule preşedinte, pe o scală de 1 la 10, unde se situează azi in Romania puterea executării silite? Dar stadiul reformei in domeniul executorilor judecătoreşti? Mihai Ducu: Puterea executării silite este undeva intre 5 şi 6, iar stadiul reformei, undeva intre 8 şi 9. Etalonul 10 il descoperim in Franţa, Belgia, Ungaria, Olanda. Bulgaria se află inaintea noastră, după părerea mea, iar sub noi ar fi Moldova. Suntem mult sub nivelul unor ţări din Africa, precum Senegalul şi Tunisia.
Executare silită slabă, investitori străini puţini Ce inseamnă de fapt o putere mică a executării silite? Inseamnă o respingere a investitorilor străini in ţara noastră, dar acest lucru nu vor să-l vadă nici sociologii, nici alţi specialişti. Orice investitor de afară se interesează inevitabil dacă acele creanţe pe care le-ar avea el pot fi recuperate repede şi legal. Nu cred că va spune nici un specialist din Europa că in Romania executorii judecătoreşti au putere.
Dar de ce nu au putere, din moment ce profesia este una liberală? Care sunt cauzele? in primul rand, in Romania, legislaţia este nepermis de stufoasă. In paralel cu noi funcţionează 12 categorii de executori, cum ar fi cei fiscali, bancari, societăţile de recuperare, pană şi casele de amanet au executorii lor. Legea noastră, a executorilor judecătoreşti, a fost modificată brutal anul trecut in iulie, cand profesia a fost transformată din una independentă şi autonomă intr-un fel de struţo-cămilă. Atunci, sub ministeriatul Monicăi Macovei