Atmosfera pariziană este încinsă. Lumea vorbeşte, discută, comentează numai politică. Dacă deschizi vorba despre fotbal, cum am făcut-o noi ieri, într-o cafenea, rişti enorm. "Echipele" Atmosfera pariziană este încinsă. Lumea vorbeşte, discută, comentează numai politică. Dacă deschizi vorba despre fotbal, cum am făcut-o noi ieri, într-o cafenea, rişti enorm. "Echipele" parizianului sunt azi două: Sarko şi Sego; se varsă patimi, se ciocnesc orgolii, se caută partizanate. Scriitorul francez Jean-Yves Conrad, 55 de ani, vorbitor de limbă română, cunoscător fin al realităţilor noastre, membru în Comitetul de sprijin al lui Sarkozy, îmi spunea, intuind parcă unele temeri ale românilor faţă de eventuala alegere a lui Sarkozy, că el are, prin alianţă, şi origini româneşti: soţia sa, Cecilia (născută Ţiganu), a văzut lumina zilei la Bălţi, în Basarabia, într-o familie de români. În ceea ce o priveşte pe doamna Segolene Royal, în percepţia opiniei publice de aici, se pare că gafa pe care a făcut-o înaintea primului tur de scrutin, aceea de a respinge ferm o alianţă cu Bayrou în vederea turului al doilea, îi va fi fatală. E-adevărat că acum îi face fostului fermier o curte asiduă, promiţându-i posturi grase în viitoarea administraţie, însă electoratul nu uită atât de repede…

Dacă am "mirosit" măcar ceva din vântul care bate în Parisul electoral, iată-ne nevoiţi să ne întoarcem la ale noastre. Căci vineri seara, la o recepţie oferită la Palatul Behague de ambasadorul nostru la Paris, domnul Sabin Pop, cu prilejul lansării volumului de poeme "Ultimul sonet la Paris", de Petre Tănăsoaica, am primit invitaţia lui Jean-Yves Conrad de a participa, ca ziarist, duminică, la mitingul de susţinere a lui Sarko. Din păcate, bucuria mea de reporter, că voi putea fi alături de posibilul viitor preşedinte al Franţei, mi-a fost anulată de o altă invitaţie, în faţa căreia nu puteam da