Sapte ani de crestere economica neintrerupta, intre 2000 si 2006, au triplat produsul intern brut, au schimbat configuratia economiei, au intarit companiile romanesti, au internationalizat mediul de business si au provocat rupturi de "stoc" pe piata muncii.
Insa abia cei sapte ani care vin, intre intrarea in UE si aderarea la euro, vor fi testul teribil de rezistenta.
Incepe adevarata concurenta, iar pe piata nu vor rezista decat cei care cauta de pe acum sa se afirme international sau in sectoare cu grad de risc ridicat, in care jucatorii mari inca pregeta sa intre. In rest, jucatorii de anvergura vor domina pietele. Aceasta lectie au invatat-o acum 10 ani cehii de la CEZ (companie de energie care isi imparte acum distributiile de electricitate din Romania cu giganti ca Enel si E.On), ungurii de la OTP (CEC-ul lor, privatizat pe bursa, care a investit peste 100 mil. euro in Romania) sau polonezii de la Maspex (sucurile Tedi, afaceri de 42 mil. euro anul trecut, veniti aici in 1996).
Confruntati pe piata locala cu competitia investitorilor straini - care le-au luat nu numai clientii, ci si posibilitatea de a angaja oameni cu salarii mici -, micii "tigri" ai Europei Centrale s-au indreptat spre Romania, Serbia, Ucraina sau Bulgaria.
Noi experimentam abia de doi ani investitiile straine la un nivel intr-adevar semnificativ pentru economie si efectul lor major: piata muncii este din ce in ce mai incordata.
Schimbarea economiei intre 2000 si 2007 a fost provocata de scaderea impozitelor, privatizare, investitii straine si enforcement-ul legislativ provocat de procesul integrarii.
La nivelul impozitarii, cele doua socuri mari au fost reducerea Isarescu din ianuarie 2001 (0% impozit pe profit pentru exportatori, de la 38% la 25% pentru restul companiilor si scaderea TVA de la 22% la 19%) si cota unica din 2005.
Privatizarile "grele
