Patru arene pe care s-a scris istoria timpurie a fotbalului bucureştean au dispărut. Nici Giuleştiul - ultimul supravieţuitor al acelor vremuri - nu se simte prea bine în prezent. Construcţia Patru arene pe care s-a scris istoria timpurie a fotbalului bucureştean au dispărut. Nici Giuleştiul - ultimul supravieţuitor al acelor vremuri - nu se simte prea bine în prezent. Construcţia se află într-o stare deplorabilă Istoria nu a fost prea blândă cu fotbalul bucureştean. Patru stadioane celebre au dispărut în ultimii 70 de ani, locul lor putând fi astăzi de-abia ghicit. Doi dintre cei trei "granzi" ai Bucureştiului interbelic (Venus şi Unirea Tricolor) au dispărut în anii comunismului, cu tot cu stadioanele pe care jucau. Doar Rapid a supravieţuit, însă arena sa se află în stadiu avansat de degradare. Stadionul Romcomit (abreviere a Băncii Comerciale Româno-Italiană) a fost inaugurat în 1923, fiind considerat la acea vreme ca unul foarte modern. Era stadionul echipei cu acelaşi nume, condusă de Ettore Brunelli, dar, la cumpăna anilor 1924 şi 1925, Romcomit a fuzionat cu Triumf, rezultând Juventus Bucureşti, care avea să devină noul deţinător al stadionului. Aici au avut loc primele meciuri în nocturnă din România, la 13 şi 14 septembrie 1933: amicalele susţinute de celebra, pe atunci, Ujpesti Budapesta cu CFR şi Venus. Instalaţia de nocturnă, aşa cum o descria Ioan Chirilă în cărţile sale, era una rudimentară şi consta în nişte becuri prinse pe câteva rânduri de fire intinse deasupra terenului. Astfel că, la degajările mai înalte, mingea "se pierdea" în întuneric sau se întâmpla să lovească unul din becuri. În acest caz, jocul se întrerupea până când un angajat al stadionului, dotat cu o scară, monta un bec nou. Arena Juventus, sacrificată de Carol al II-lea Pe "cocheta Arenă Romcomit", cum era denumită în presa vremii, s-au jucat şi două meciuri amicale ale naţional