In Romania au inceput sa apara slujbele bine remunerate, dar pretul personal platit pentru acestea este, cel putin deocamdata, imens Datorita revirimentului economic din ultimii ani, piata muncii din Romania sufera transformari spectaculoase. Exista domenii extrem de dinamice - constructii, financiar-bancar, retelele de hyper-marketuri, informational, IT, automobile - unde cererea de forta de munca este enorma, iar oferta tine cu greu pasul. In firmele romanesti, salariile au inceput sa creasca, iar pe linga acestea au aparut, la firmele prospere si mai ales la multinationale, programe de training, team-building si pachete de beneficii (dupa caz, masina de serviciu, telefon, bonuri de masa, diferite deconturi, asistenta medicala suplimentara, programe de relaxare etc). Posibilitatile de a gasi (schimba) rapid un loc de munca bine platit au crescut, cu precadere in orasele mari. Somajul a scazut. Tinerii, mai ales, nu se pot plinge ca nu au ce face.

Aceasta este imaginea macro, cea optimista. Inainte cu citiva ani, nici macar aceasta nu era pozitiva. Schimbarea in bine trebuie, asadar, semnalata. Dar, dincolo de insulele de eficienta si prosperitate din economia romaneasca, exista o mare zona gri sau gauri negre de-a dreptul, in care nu prea infloreste nimic: salariile sint mizere, conditiile de munca, insuportabile, iar somajul face inca ravagii. Va mai dura mult pina cind economia romaneasca va elimina decalajele imense de pe piata muncii intre zone geografice si domenii, pentru a capata, in schimb, o anumita coerenta si rationalitate.

Ceea ce este mai neplacut este ca nici macar in insulele de eficienta si prosperitate pomenite lucrurile nu stau tocmai roz, asa cum par la prima vedere. Este drept ca, pe ansamblu, conditiile de munca sint incomparabil mai bune, dar si pretul platit in schimb de angajati este enorm. Este vorba de un pret constind in stres