Saptamana trecuta Comisia Europeana a publicat bilantul pe 2006 al accidentelor de circulatie: 38.500 de morti (cifra care nu include si victimele din Romania si Bulgaria, dat fiind ca aceste tari au fost integrate in Uniune abia anul acesta). Daca Bruxellesul ar fi anuntat, sa zicem, pierderea, in decurs de un an, a 38.500 de soldati europeni in Irak sau in Afganistan, toti ziaristii s-ar fi aruncat pe aceste informatii si le-ar fi comentat cu fervoare, toti oamenii politici ar fi fost tratati de incompetenti si Europa ar fi trecut printr-un seism politic si social, cu mii de manifestatii de strada, cerand revenirea trupelor in patrie. Mortii accidentelor de circulatie nu conteaza insa, pentru ca ei au fost ucisi de cel mai bun prieten mecanic al omului – masina si de cea mai excitanta dintre senzatii – viteza.
Cum sa tratezi, deci, drept stupid, cultul vitezei intretinut de atata timp de un intreg stil de viata si de un bombardament publicitar neintrerupt? Campanii de publicitate redutabile au reusit, mai ales cu ajutorul filmului si al televiziunii, sa infecteze creierul uman cu "mitul" asa-zisei libertati supreme pe care masina i-o da omului. Nici un post de televiziune, nici un post de radio nu-si incep niciodata buletinul de stiri cu informatii privind numarul de morti de pe sosele. Din motive legate de imperativele spectacolului mediatic, prioritatea este acordata altor morti, celor din zonele de conflict unde America si Occidentul au interese geostrategice.
Nimeni nu se indigneaza, deci, ca mor anual pe planeta in jur de un milion trei sute de mii de persoane din cauza atasamentului nostru pentru automobil (sunt cifrele Organizatiei Mondiale a Sanatatii). Ceea ce inseamna ca din 1945 incoace au murit in accidente de circulatie mai multi oameni decat in cel de-al doilea razboi mondial, precum si in toate razboaiele care au avut loc de atunci pina a
