Câţi dintre noi nu au cel puţin o cunoştinţă, un prieten ori chiar un membru al familiei plecat la muncă peste hotare? Auzim din când în când veşti de la ei, despre cum se descurcă sau câţi bani câştigă. Auzim mai multe despre ei atunci când se întorc şi fac ceva cu banii câştigaţi, fie că este vorba despre cumpărarea unei locuinţe, a unei maşini, sau când îşi deschid o afacere.

Virgil Radu este un craiovean care a petrecut aproape doi ani în Spania, lucrând în construcţii. A plecat în 2000, la o vârstă la care nu mulţi au curaj pentru o astfel de încercare. A sacrificat din timpul ce trebuia petrecut alături de familie în ideea că, la înapoierea în ţară, va putea să îşi facă o situaţie mai bună. Virgil Radu a acceptat să vorbească despre anii în care a muncit în străinătate.

GdS: Unde aţi locuit în Spania?

Radu Virgil: Am stat în Barcelona în primele trei luni din cei aproape doi ani, după care am plecat în insule, mai exact în Menorca.

GdS: Ce impresie face Occidentul asupra nou-venitului?

R.V.: În primele săptămâni pare că eşti într-o altă lume. Acum poate că impactul este mai mic pentru că au început şi oraşele româneşti să îşi schimbe înfăţişarea. Nu am avut foarte mult timp de plimbări şi de luat pulsul comunităţii, am început lucrul la trei zile după ce am ajuns.

GdS: Cum sunt străinii la prima vedere?

R.V.: Par lipsiţi de grijile cotidiene, spre deosebire de feţele încruntate şi îngrijorate de la noi. La români încă persistă pe chipuri înnegurarea aceea dată de problemele de zi cu zi.

GdS:Te privesc spaniolii diferit pentru că eşti străin?

R.V.: Sigur că te privesc altfel. Românii aveau şi reputaţia pe care o ştim cu toţii şi încă o mai au. Numărul mare de români şi faima proastă pe care o aveam îi făceau pe spanioli să ne privească altfel. La televizor, la programele în genul „Ştirilor de la ora 5“ nu vezi d