» Un squat este o cladire abandonata sau nelocuita, ocupata de persoane care traiesc in ea fara permisiunea proprietarului.
» In afara caselor ocupate de cei fara locuinte, squaturile pot fi "ateliere" ale tinerilor artisti, care traiesc si lucreaza la comun.
» In Bucuresti exista mai multe astfel de locuinte, iar fenomenul incepe sa prinda la tinerii implicati in diverse subculturi urbane.
Jurnalistul american Robert Neu- Wirth, autorul cartii "Orase fantoma: Un miliard de squatteri, o noua lume urbana", apreciaza ca numarul squatterilor din toata lumea ar putea ajunge la un miliard, adica unul din sase oameni. Squatting-ul are o istorie indelungata si poate lua forme diverse. In Africa, Asia si America de Sud fenomenul este asociat saraciei din marile aglomerari urbane; spre exemplu, in Mumbai se estimeaza ca sase din cele 10-12 milioane de locuitori sunt squatteri, iar in Mozambic 1000 de oameni locuiesc fara a plati sau a avea vreun drept in Grande Hotel Beira.
In Bucuresti exista mai multe zone de case locuite de oameni care nu au drepturi de proprietate, precum si sandramale locuite temporar de familii sarace. Fenomenul nu a luat insa proportii dupa ’89, desi lipsa acuta de locuinte ar fi putut duce la squatting in masa. Un posibil motiv ar fi tocmai lipsa cladirilor abandonate si legislatia stricta in privinta proprietatii private.
Squatul de langa Piata Universitatii
Cu toate acestea, exista cateva locuinte colective in Bucuresti, in care traiesc mai degraba tineri, fie dintre cei care fac muzica sau street art, fie dintre cei fara locuinte, care au crescut in camine si nu-si pot permite sa plateasca chirii.
Pe strada Tudor Arghezi, chiar in spatele Teatrului National, intr-o casa veche destul de darapanata locuiesc la comun mai multi tineri. Locul nu este chiar un squat, deoarece primul locuitor, Bamse din Timi
