- Diverse - nr. 83 / 2 Mai, 2007 Regretatul poet Ioan Alexandru spunea ca neamul romanesc "nu poate vietui fara sfinti si fara oseminte". Datoria noastra este de a cinsti si pomeni pe cei care "s-au mistuit cu putere de ravna" pentru dragostea fata de Hristos. Intr-o lume in care valorile tind a fi rasturnate, mai exista oameni care cauta in arhive, scot la iveala documente, pentru a nu ne lasa striviti de rautatea zilei. Un astfel de om este un preot vrednic, Nicolae Feier, care a slujit in Parohia din Gledin, comuna Monor, judetul Bistrita-Nasaud. El a construit impreuna cu credinciosii o biserica monumentala, dar a mers si pe urmele istoriei si a scris o carte: "Cuviosul Ierarh Pahomie de la GLEDIN", un pretios documentar care a dus la hotararea Sfantului Sinod ca, la 14 aprilie 2007, cuviosul Pahomie sa fie canonizat. Viata acestui sfant parinte a inceput la Gledin si a fost plina de greutati si nevointe. Timpurile de prigoana i-au adus nenumarate suferinte, atat lui, cat si consatenilor sai. Documentele spun ca a invatat carte incepand cu schiturile din jurul Gledinului si Monorului, a continuat la Manastirea Neamt si apoi la Kiev. Suferintele lui si ale semenilor sai i-au indreptat pasii spre calugarie. Voia ca prin nevointe si mai mari sa dobandeasca in ceruri "cununa cea nevestejita". Ajunge deci la Neamt, unde se calugareste, devenind staret la o varsta tanara. Pentru calitatile sale duhovnicesti si gospodaresti este numit episcop al Romanului. A construit biserici si schituri, a inscaunat un domnitor, a achizitionat carti, multe carti. Stiindu-si fratii de-acasa prigoniti, se intoarce la Manastirea Ruga din Gledin, aducand cu el volume rare. Cine stie, poate ca drumul lui, cu aceste carti in spate, era direct prin Poiana Tomii, care sta de veghe deasupra Gledinului. Din Gledinul ardelean a urcat din nou in Moldova si apoi la Kiev, unde a si murit. Viata de