Politicianul „bun“ nu mai este asa cum stiam noi ca trebuie sa fie: cu o mina responsabila, cunoscator al domeniului pe care-l pastoreste, chiar putin retinut in fata presei, un om care nu este dispus sa se hazardeze de dragul aparitiilor la televizor. Astazi, politicianul „bun“ este o vedeta la cel mai propriu mod cu putinta. Televiziunea, presa, Internetul, intreaga comunicare politica l-a schimbat.
Politicianul trece exact prin acelasi proces de pierdere a consistentei (profesionale) prin care au trecut vedetele din muzica usoara. „Video killed the radio star“. Ce mai conteaza vocea daca rating-ul este facut de cu totul alte calitati, care tin de vizual si care zgindaresc cu totul alte simturi decit pe cel al auzului… Asa s-a intimplat si cu politicianul nostru de succes! Ce mai conteaza competenta, seriozitatea, responsabilitatea, daca el a invatat ca este apreciat pentru replicile „spumoase“, pentru tricoul sau cu Che Guevara sau pentru cum danseaza doamnele pe la petreceri? Ce mai conteaza astazi ca inca nu ai demonstrat nimic pe plan profesional? Poti ajunge ministru doar prin simplul fapt de a fi vedeta. OK, am inteles, varianta cu tehnocratii nu face bine unei democratii. Dar oare varianta cu vedete superficiale face mai bine?
Minivacanta de 1 mai „muncitoresc“ a pus in evidenta cel mai bine aceasta tendinta paguboasa. Aflati in plina campanie pro sau anti-Basescu, liderii politici (inclusiv sus-numitul) au facut tot ce trebuie sa faca o vedeta pentru a atrage atentia asupra sa atunci cind se teme ca lumea o uita si nu-i mai fredoneaza refrenele. Asa am avut nesansa de a revedea stirile care mi-au relevat meniul gastronomic al politicienilor. Presei i se pot si nu i se pot imputa aceste abordari editoriale.
Dar nu mai conteaza, ele sint generalizate. Cu ocazia intii-maiului m-am nimerit intr-o redactie in care se monitoriza
