Dupa ce au facut vreo cateva fasoane de ochii lumii, UDMR a trecut cu arme si bagaje in barca sustinatorilor suspendarii presedintelui Basescu. Intregul joc al Uniunii de la inceperea tambalaului a fost purtat pe principiul cat se poate de romanesc: "Da-te-n colo, vino-ncoace!". Daca la inceput au respins ideea PSD pe motiv ca Romania are nevoie de stabilitate, liderii Uniunii au descoperit, incet-incetisor, ca Basescu a siluit Constitutia, document care le este foarte drag celor din UDMR, atunci cand asta le convine. Asa au facut si in 2004 dupa alegerile prezidentiale. In cele cateva zile cand nu se stia cu certitudine cine va forma Guvernul, Alianta PNL-PD sau PSD-PUR, UDMR a marsat, fara prea mare convingere, pe ideea ca Executivul ar trebui constituit in jurul formatiunii care a obtinut cele mai multe voturi, recte PSD. Cand s-au prins ca Basescu nu-l va pune prim-ministru pe Nastase sau pe Geoana cu niciun chip, UDMR s-a suparat rau de tot pe social-democrati cand Ion Iliescu l-a gratiat pe Miron Cozma. Motiv pentru a trece de partea Aliantei. Bineinteles, alaturi de acela ca "tara are nevoie de stabilitate, de cooperare intre guvern si presedinte, bla, bla, bla". Si uite asa ne-am pricopsit pentru a treia legislatura cu "fetele" din UDMR. Placa cu stabilitatea si nevoia unei colaborari stranse intre presedinte si premier a fost invocata si acum, in favoarea necesitatii suspendarii. Daca am lua de bune gogosile pe care le vand liderii Uniunii, am putea crede ca cel mai responsabil partid din tara asta este cel al unei minoritati nationale. Daca dam la o parte retorica insipida a lui Marko Bela ramane tristul adevar ca oamenii acestia ar face orice ca sa ramana la putere. De aproape 11 ani incoace, UDMR a capusat ca si celelalte partide resursele tarii, cu mentiunea ca au avut un paravan mai bun decat celelalte partide. Tematica drepturilor minoritatilor a justi