Titlul e desigur o parafraza dupa celebrele versuri ale lui William Shakespeare din Richard al III-lea, „Now is the winter of our discontent made glorious summer by this son of York...“. Iar pe cale de consecinta, si una dupa titlul romanului Iarna vrajbei noastre al lui John Steinbeck. Vorbeste acolo autorul american, laureat la premiului Nobel, despre un loc preferat al eroului, o pestera la malul marii. Este un loc secret, numai al lui, unde se duce din timp in timp. Sa se gindeasca. Cel putin asa crede el. O vreme. Dar adevarul e altul. Va intelege intr-un moment de cumpana ca acolo merge mai ales ca sa-si aduca aminte. De el, de valorile lui, de lumea lui, de toate acele imprejurari si toti acei oameni pentru care vrea si merita sa continue.
Breasla, repere, interese, cote
intr-un anume fel, asa avea sa fie pentru multi oameni de teatru si drumul la Sibiu, la Gala Premiilor Uniter din acest an, prima care s-a desfasurat afara din Bucuresti. Poate mai mult decit oricind, aceasta a cincisprezecea editie a fost un prilej de meditatie asupra sensurilor adinci ale unor vorbe pe care le rostim adesea: breasla, repere estetice, set de valori, principii. Si toate puse in balanta cu altele de genul: interese, cote, caste, pragmatism cultural. intre ele, suita de contestari, suspiciuni, refuzuri, recuzari, indignari din preliminarii, respectiv de la anuntarea nominalizarilor pina in seara zilei de Sfintul Gheorghe, cind s-au decernat premiile.
Stind acolo, in pavilionul instalat pe zidurile cetatii lui Hermann, ne-am adus aminte. Ca intotdeauna, mecanismul memoriei functioneaza de la fapt la semnificatie. Prin urmare, incepem cu ce stim ca a fost si credem ca am depasit. Daca acceptam ca sintem astazi la fel de divizati ca acum cincisprezece ani, atunci cum am mai putea sa administram toate eforturile facute ani de zile spre a ne aduna, cu
