Chemati fiind in Institut, la o adunare generala, in prima zi din Saptamina Mare, speram sa se intimple ceva rational. De exemplu: de la conducerea Academiei vine o persoana impartiala si echilibrata care sa intrebe punctual ce se intimpla de fapt in Institutul „Calinescu“!
in loc de o asemenea intilnire care sa limpezeasca apele in mod profesionist, am avut parte de o sedinta organizata dupa regulile bine cunoscute ale sedintelor de altadata cu ordinea de zi: excludere din partid. Protestatarii (luati in bloc si „pe bucati“) sint niste persoane nesemnificative, ba chiar niste nulitati, iar prin Protestul lor „dau in tot Institutul“.
(Tehnica identificarii directorului cu institutia pe care ar trebui sa o slujeasca, dar de care nu ar trebui sa se slujeasca, nu reprezinta nici macar o inovatie.) Colegii pentru care „conducerea are toata pretuirea si stima“, „oamenii care conteaza“ s-au aratat „profund indurerati“ ca presa indrazneste sa se amestece in secretele celor ce „formeaza o echipa“ in jurul directorului – parca stiam ca nu lucram la SRI! De altfel, domnul director se sacrifica pentru „o natiune atit de lipsita...“, „pentru o cultura care are nevoie...“. Si asa mai departe.
La afirmatia din Protest referitoare la doctoranzii din Institut care nu mai reusesc sa-si termine tezele de doctorat, directorul a raspuns laudativ: „Avem peste 60 de doctoranzi“. Dar Institutul nostru are, cu totul (incluzind dactilografele, secretara, doamnele de la contabilitate si soferul recent aparut), putin peste 40 de angajati! Iar noi nu ne-am referit la situatia doctoranzilor din afara Institutului.
Pe scurt, discutia a fost deviata de la problemele reale si grave semnalate de semnatarii petitiei la probleme legate de redactarea DGLR-ului si la inscenarea unei incriminari a protestatarilor (scenariu de altfel déjà-vu). Iar in incriminarea pro
