Trebuie sa ma resemnez, imi va fi imposibil sa vorbesc despre altceva atita vreme cit nu vom fi desemnat pe cineva la Palatul Elysée. Povestea asta a devenit un soi de obsesie, sufocanta, isterica. Saptamina trecuta, m-am dus la conferinta de presa pe care a sustinut-o François Bayrou la Hotelul Westin, pe rue de Castiglione, la doi pasi de Place Vendôme. imi place mult strada asta, perpendiculara pe rue de Rivoli, acolo ma intilnesc adesea cu prietenul meu Bernard Chapuis, cronicar la Revue des Deux Mondes, cel care a scris unul dintre cele mai bune eseuri din cite cunosc, referitor la impactul modelului revolutionar asupra spiritelor stingii pariziene; cartea lui se numea Le Moulag: am recitit-o de curind si am constatat ca ea da dovada de un admirabil spirit de impertinenta pentru epoca in care a aparut (cam prin anii ’80).
Tot pe rue de Castiglione e un magazin unde totul e scris in engleza; se vind acolo aparate de ras, pamatufuri si alte ustensile cu care sa-ti compui o fata frumoasa, ca sa treci apoi strada si sa bei o cafea la barul Hotelului Westin impreuna cu o domnisoara abia descinsa la Paris. Era multa lume la conferinta de presa, toata presa internationala era prezenta, linga mine era o mexicanca si in spatele meu cineva vorbea in italiana. Te-ai fi crezut la lansarea unui parfum de catre Karl Lagerfeld sau la o conferinta de presa a celor de la Rolling Stones. François Bayrou a sosit aproape la timp, mai exact cu o jumatate de ora de intirziere, tariful normal cind ai devenit o vedeta in politica. Trebuie spus ca ar gresi daca s-ar jena, nestiind ce ii rezerva viitorul: el a anuntat crearea unui nou partid, Partidul Democrat, insa nu toti membrii vechiului sau partid, UDF, au intentia sa i se alature, adica sa se desprinda realmente de dreapta lui Nicolas Sarkozy. Oh, ma doare capul numai cind ma gindesc la asta! Ce se va intimpla cu cel
