Abatia ordinului benedictin, care a dat patruzeci de papi pana in prezent, inclusiv pe Benedict al XVI-lea, a constituit un factor important in istoria Clujului. A fost distrusa de mai multe ori si reconstruita, si-a schimbat des proprietarii, dar a ramas si acum un loc de reculegere, care ofera calatorului ostenit o adevarata incursiune in Clujul de altadata.
Biserica Calvaria a fost ascunsa ochilor curiosi de ziduri de pamant si piatra, care o inconjoara de jur-imprejur si care ating chiar inaltimea de 16 metri in unele locuri. Drumul spre interiorul fortificatiilor se deschide ca o firida in zidul fortificat. Intrarea este strajuita in dreapta de capela Calvaria, iar in stanga de clopotnita. In fata vizitatorului se deschide un drum stramt, incadrat de brazi si de morminte din secolele trecute.
Calatori prin vreme, tineri sau bunici cu nepoteii in brate, isi cauta linistea in preajma pietrei ingalbenite si racoroase a zidurilor. Curiosi, acestia buchisesc inscriptiile de secol XVIII sau XIX, lasate de vizitatori in piatra bisericii. Pe latura vestica, o statuie a Fecioarei indeamna la reculegere, iar biserica primeste credinciosii, rece, la ora de adoratie sau la liturghie. Cimitirul vechi, cu cruci rasfirate pretutindeni in incinta vechii abatii, emana o liniste dincolo de intelegerea muritorilor. Istoricul Tudor Salagean, de la Muzeul National de Istorie a Transilvaniei, paseste printre vestigii reconfortat de istoria locului. "Calvaria a ramas din Manasturul foarte, foarte vechi... Denumirea satului Cluj-Manastur provine din maghiara, tocmai de la manastire, pentru a-l diferentia de orasul Cluj. Crucile de aici, cele mai vechi, dateaza din secolul XVII, dar cimitirul este din primele secole. si in jurul promontoriului sunt morminte vechi, ale taranilor din Manastur", spune Salagean.
Legendele orasului
Primele mentiuni documentare
