Franklin Pierce, cel de-al 14-lea preşedinte al Statelor Unite, era în esenţă un om bun şi blând. Numai că tocmai bunătatea aceasta a fost unul dintre cele două elemente care au dus la decăderea sa atât ca om politic, cât şi ca fiinţă umană. Celălalt element a fost dat de tragediile prin care Pierce a trecut în viaţa sa.

Născut în anul 1804, acesta a dus o viaţă destul de liniştită şi discretă, lucrând iniţial într-un cabinet de avocatură din New Hampshire. Apoi, în anul 1852, el a fost candidatul-surpriză al democraţilor la preşedinţia Statelor Unite. Pierce era un tip destul de docil, care se înţelegea bine cu toată lumea şi care era prietenul tuturor. Numai că în viaţa privată avea probleme foarte mari, cauzate de soţia lui. Aceasta provenea dintr-o familie cu un statut social deosebit şi cu convingeri religioase foarte stricte, iar starea ei precară de sănătate o împiedica de multe ori să se ocupe de îndatoririle sale casnice. Mai mult decât atât, cei doi au pierdut doi fii din cauza tifosului, ceea ce cu siguranţă nu a îmbunătăţit situaţia. Ca şi când toate problemele de până atunci nu ar fi fost suficiente, familia Pierce a mai pierdut un fiu în urma unui accident feroviar. Soţia lui Pierce a fost convinsă că tot ceea ce s-a întâmplat nu era altceva decât pedeapsa pentru că soţul ei a devenit preşedinte. Prin urmare, ea l-a obligat ca la învestirea în funcţie el să nu jure pe Biblie. Franklin Pierce a rămas în istoria Americii drept singurul preşedinte care nu a jurat pe Biblie că îşi va servi patria.

Ceea ce a început ca un mandat prezidenţial fără incidente s-a transformat în ceva foarte urât. Pierce era oarecum sudist în gândire şi era pe punctul de a semna un decret prin care permitea sclavia în statele vestice. Preşedintele a căzut şi în patima băuturii şi a fost implicat într-un scandal care a fost însă muşamalizat. Numai că nu a avut parte prea