Richard Wagner, colaborator constant al revistei noastre, a readus in discutie – intr-un articol publicat la inceputul lunii aprilie in Neue Zürcher Zeitung – un subiect pe cit de actual, pe atit de sensibil: relatia dintre opera unui autor si biografia sa, mai cu seama atunci cind biografia este marcata de angajamente ideologice extremiste. Pornind de la apelul pentru reabilitarea scriitorului Vintila Horia, semnat de un grup de intelectuali romani, in decembrie 2006, Richard Wagner pledeaza pentru necesitatea recitirii romanelor acestui scriitor, mort in 1992, in exil, insistind ca nici o reevaluare a operei nu poate ignora episodul optiunilor sale legionare din tinerete.

Putini sint astazi cei care stiu ca Vintila Horia a ratat premiul Goncourt, atribuit in 1960 romanului Dumnezeu s-a nascut in exil, ca urmare a dezvaluirilor din ziarul Partidului Comunist Francez, L’Humanité, despre articolele publicate de el in presa de extrema dreapta din Romania interbelica. Dar nu atit campania de presa gazduita de L’Humanité si instrumentata de oficialitatile comuniste de la Bucuresti ii retine atentia lui Richard Wagner, si nici confuzia sistematica intre etic si estetic (frecventa in astfel de cazuri), ci perversitatea regimului politic de la Bucuresti, care a utilizat trecutul problematic al unor figuri importante ale diasporei romanesti exclusiv ca mijloc de santaj politic.

Este evocat, in acest sens, episodul de la petrecerea organizata de Editura Fayard (la care aparuse romanul lui Vintila Horia), cind unul dintre reprezentantii ambasadei Romaniei la Paris a incercat sa-l determine pe romancier sa aiba o atitudine favorabila regimului comunist de la Bucuresti, dindu-i de inteles ca, in caz contrar, va avea de suportat consecintele refuzului sau.

Cazul lui Vintila Horia – prozator de mare finete, a carui opera a stat mereu sub semnul er