„Ideologiile nu mor niciodata, ci se metamorfozeaza si renasc sub o noua aparenta atunci cind le credeai inmormintate pentru totdeauna: esecul, departe de a sluji drept celula de dezmeticire, relanseaza betia“, spune Pascal Bruckner in ultima sa carte, Tirania penitentei. Eseu despre masochismul occidental (Grasset &Fasquelle, 2006/Editura Trei, 2007, trad. de Vasile Zincenco) – un eseu la moda despre autoculpabilizarea si penitenta sustinuta a Occidentului in raporturile sale cu „restul“ lumii. in era „postideologica“, se poate spune si asa.
O alta solutie e sa zici, cum face directorul de la Nouvel Observateur, nr. 5-11 aprilie/2007 Jean Daniel (cu preferinte de stinga marturisite), apropo de migrarea de la stinga la dreapta a intelectualilor si in genere de circulatia de idei in cele doua sensuri in actuala campanie electorala: „s…t daca cele care se schimba sint ideile si nu francezii? Daca aceleasi cuvinte nu exprima acelasi lucru in toate epocile, sub toate cerurile si orice s-ar intimpla?“. Jean Daniel e dintre cei care voteaza cu stinga pina la capat, deci voteaza cu Ségolène, fara sa o puna in discutie. in aceeasi revista insa, in numarul din 15-21 februarie, Pierre-André Taguieff, André Glucksmann, Max Gallo si Alain Fienkielkraut (inclusiv Bruckner) par a ilustra o anumita „«droitisation» de l’intelligentsia“, tocmai pentru ca pun in discutie candidatii desemnati de partide. André Glucksmann si Nicolas Baverez, de pilda, si-au exprimat net, cu argumente, preferinta pentru Sarkozy. Problemele provocate de imigratie, de somaj si indelunga criza economica indreptatesc, in Franta, un scepticism al populatiei, o dedramatizare a alegerilor politice; virajul spre dreapta al intelectualilor repune in discutie, intr-un cu totul alt context, ideile de dreapta si stinga, intr-o tara in care cele doua tabere se bucura de o traditie incontestabila.
