Se vorbeste din ce in ce mai mult in ultima vreme despre necesitatea unei (adevarate) stingi. O dezbatere pe tema asta a avut loc recent chiar in revista noastra.
in ce ma priveste, nu ma indoiesc de necesitatea unei miscari de stinga. Dar cine sa-i fie exponentii? De obicei, se spune ca de stinga sint tinerii, cel putin pina cind ii inghite establishment-ul. Or, la noi e si nu prea e asa.
Urmaresc asiduu forumul studentilor din facultatea mea, ma mai uit si pe alte forumuri de discutii, mai stau de vorba si cu copiii mei, adolescenti, cu prietenii lor congeneri. Ceea ce sare in primul rind in ochi e o totala lipsa de implicare politica la nivel ideologic. Tinerii nu citesc multe reviste culturale (cred ca Dilema veche e campioana absoluta, apoi, Dumnezeu cu mila…), sint sigur ca polemica dintre Alex. Cistelecan si Alexandru Bogdan Duca din Cultura le e complet straina, nu stiu citi citesc articolele lui Bogdan Ghiu de pe LiterNet, citi au auzit de Vasile Ernu si de Ovidiu Tichindeleanu, citi l-au citit, de exemplu, pe Ion Ianosi; poate studentii de la Litere sa fie fericita exceptie, dar tare ma indoiesc.
in plus, organizatiile studentesti lipsesc, nu exista nici o forma de coagulare a tinerilor (viitori) intelectuali, preocuparile politice, atitea cite vor fi existind, nu au nici un spatiu de confruntare. in Facultatea de Matematica, am vazut in anul acesta scolar un singur afis care chema studentii la o dezbatere: despre creationism versus darwinism; iar discutiile erau moderate de o fata bisericeasca. Spre comparatie, la Universitatea din Glasgow se discuta, printre multe altele, despre viata si scrierile lui Trotki si despre cum sint ele mistificate de „o anume istoriografie“. Asta ca sa nu mai pomenesc despre angajamentul politic autentic al tinerilor francezi sau italieni, studenti si chiar elevi.
Sigur, si tinerii de
