Laureat al norilor

Arbori înălţându-se calmi

din liniştea întunecată a morţilor

fagi şi ulmi ce străpungeţi tăcerea

cu neliniştea cu freamătul vostru

tristeţea m-a catehizat

sub templul vostru de frunze

sub troparele agitate ale mierlei

ale corului sâcâitor de musculiţe albastre

cu coroniţa de premiant al tufelor verzi de alun

ai rătăcit prin această tristă provincie balcanică

fericit laureat Nobel al norilor regali

refuzat de academia acantului

a trufaşilor lauri

îţi rumegi gloria asemenea caprei râioase

behăind melancolică pe o colină pustie

ocrotită de zeii păşunilor grase

ignori pentru o clipă

lanţul din jurul gâtului

îţi rumegi faima ca pe o bomboană de mentă

ori ca pe o frunză de macriş sălbatic

înverzindu-ţi cerul gurii

într-o îndepărtată tristă provincie balcanică

uitată de Dumnezeu şi de oameni

Pe talgerul morţii

Lumină a cerului bătrână înţelepciune a pietrei când şoaptele vântului ne promit nebunia lui Aprilie când arborele soarbe lumina din aer cu ventuzele lui într-un vaer prelung şi demonul bătrân se aude bătându-l cu vergi pe fratele tău geamăn într-un claustru al melancolicei abaţii În timp ce nepăsătoare nenorocirile proaspete îşi deschid corolele roşii ca sângele pe pajiştea cu iluzii şi miei în umbra luminoasă a paradisului sub flăcările de pucioasă din siderurgia infernului În ceasul acesta în care femeia te ademeneşte pe coridoare întunecate prin care se furişează amintiri iluzii şi spaime printre îngeri cu archebuze în spate şoptindu-ţi Pe talgerul morţii nu cântăreşti nici cât o petală de trandafir Stele nebune Prin nesfârşite tăcutele bezne cosmice sunt stele nebune care străbat lumi şi pustiuri stele abia pâlpâind d