Cum îşi permite el să ţină partea marinarului, cînd, ca filosof, ar trebui să stea deoparte? Sau s-a autoproclamat filosoful de serviciu al naţiei? Să-şi vadă, dreacu, de cărţile lui, nu să vină să ne dea nouă lecţii de democraţie. Ştim noi cine e Liiceanu ăsta, cu Pleşu şi cu Humanitasu' lui cu tot.

Lucruri din astea le-am citit pe blogul pe care l-am deschis acum vreo două luni şi unde mi-am impus ca regulă să nu şterg postările cu care nu sînt de acord. E adevărat că am citit şi opinii contrare, mai multe decît cele pe care le-am citat acum din memorie.

Am remarcat însă că de cînd Liiceanu s-a declarat proBăsescu au început mari atacuri, unele jegoase, împotriva lui. Spre onoarea unor intelectuali care nu-l agreează, aceştia l-au susţinut în plină campanie de presă împotriva sa, cîţiva chiar în ziarul în care Liiceanu a fost atacat.

Cu atacuri de aceeaşi natură are de-a face şi Mircea Cărtărescu. În privinţa lui, însă, probabil că din cauză că îşi publică în Jurnalul naţional articolele de opinie în favoarea preşedintelui suspendat al României, reacţiile n-au fost atît de virulente şi nici concertate.

Andrei Pleşu, care a transmis de la Berlin un mesaj de susţinere a lui Băsescu, nu e, deocamdată, luat încă în colimator, deoarece el s-a despărţit oficial de suspendatul, cînd a plecat din funcţia de consilier la Cotroceni. Pleşu e încă bun de folosit pentru demonstraţia că pe Băsescu l-au abandonat pe parcurs oamenii cu care a plecat la drum ca preşedinte. Apropo de intervenţia lui Pleşu în favoarea preşedintelui suspendat. În ziua în care a devenit publică, au apărut mai multe semnale cum că ar fi fost inventată de echipa de campanie a lui Băsescu. Dacă aşa ar fi stat lucrurile, era un subiect de presă. Telefonez şi aflu că semnalele nu se confirmă. Dar ele au circulat mai mult de o jumătate de zi în formula "Ştiu sigur că..."

Aş