Scriam, prin ianuarie 2006, ca in aceasta rubrica nu am sa prezint deloc eroi, monstri sacri, supraoameni, sfinti, statui sau "monumente nationale", ci oameni normali, din carne si oase, cu succese si esecuri, cu defecte si calitati. De asemenea, mai spuneam ca o sa va prezint si persoane care au apucat sa-si demonstreze valoarea printr-o cariera intr-un domeniu sau altul, si tineri care, desi n-au apucat sa confirme, au mari sanse sa ajunga niste valori si, deci, modele de urmat. Sau, cel putin, niste cetateni de o calitate superioara.
In continuarea articolului precedent - unde vorbeam despre deriva in care traiesc tinerii (deriva datorata societatii strambe pe care noi, adultii, am croit-o) -, am sa va prezint azi o paradoxala exceptie. Un tanar normal, care, din pacate, este o exceptie de la regulile ce guverneaza viata majoritatii tinerilor. Exceptia care confirma regula.
Alexandra s-a nascut la 16 mai 1987, in Bucuresti. Are 20 de ani. Este studenta la Drept in primul an. De ce a ales Dreptul? Au atras-o rigurozitatea si disciplina acestei profesii si s-a gandit ca acestea ar putea realiza un echilibru cu firea ei visatoare. Dar, mai ales, i-ar oferi un instrument de a intelege si a se descurca in jungla ce ne inconjoara. I-ar oferi repere si sisteme de referinta. Si nu in ultimul rand, atunci cand vede o nedreptate, simte impulsul de a interveni. "N-o sa ajung eu sa fac dreptate in lume, dar cel putin pot sa devin un bun profesionist". Stie ca nu poate schimba lumea, dar e convinsa ca ar putea macar face bine putin cate putin, pas cu pas, in jurul ei. Nu se vede pledand "la bara", ci mai degraba ca avocat pe drept civil si financiar-bancar. Ar tenta-o o cariera politica? Reactia ei e imediata si vehementa: "In nici un caz! Omul politic este un pion pe care il muta cine poate cum vrea pe tabla de sah". Adica, pe scurt, deocamdata votul cet
