Institutul de Investigare a crimelor comunismului din Romania va da in judecata 210 fosti comandanti de inchisori comuniste, acuzati de genocid.
Au fost, la timpul lor, vedete, pentru ca inchisorile inflorisera in toata tara si nu era militian sau securist sa nu se vrea si gardian. Toata lumea stie sa bata ca la carte un puscarias. Pentru ca un gardian de puscarie, o stim din documente si marturiile celor care au trecut prin gulagul comunist, nu era un simplu paznic. Era stapanul mitic pe vietile si pe mortile celor arestati. Comunismul a scos tot ce era mai bun in om, lasand in urma lupul. In fruntea puscariilor au ajuns cei mai flamanzi lupi, degraba varsatori de sange, profesionisti ai durerii, specialisti ai torturii. Au practicat, pe scara larga, omorul si canibalismul asupra adversarilor reali sau imaginari ai comunismului, aplicand solutia finala pe temei de clasa, conform tezelor propagandei si cotelor de sange cerute de partid. Cu ajutorul Securitatii, au exterminat tot ce le-a pus partidul in traista. Zicea partidul ca medicii sunt de vina, securistii si militienii declansau vanatoarea. Erau vanati scriitorii, haita pornea in cautarea celor alfabetizati, decisi sa le rupa cartile si mainile cu care le-au scris. Gardienii erau insa marii maestri bucatari care se pricepeau sa fragezeasca vanatul, sa-l fezandeze, sa-l sacrifice la momentul potrivit.
In perioada comunista, aceasta foame ucigasa a pustiit paliere intregi ale societatii romanesti. Dar, pe langa cruzimea lor efectiva, paznicii din inchisori au avut si onoarea de a se transforma in metafora implicita a unei intregi epoci, izolate in spatele zabrelelor. Inchisorile erau imaginea in mic a intregii Romanii, iar gardienii de dincolo de gardul inchisorii aveau corespondentii lor dincoace, in viata reala. Erau: securistul intreprinderii (pe cand lista lor?), ofiterii sub acoperire, sufle
