Daca isteria si cacofonia produse de pseudo-jurnalistii si lumpen-intelectualii tributari oligarhiei ar amuti pentru o clipa, am descoperi ca toata armatura intelectuala a incercarii de legitimare si justificare a instaurarii regimului oligarhic in Romania se reduce la cateva propozitii de o jenanta incoerenta. Altfel spus, am vedea cat de lipsita de suport intelectual este actuala ofensiva oligarhica. Aceasta este o constatare surprinzatoare. Nu vorbim aici despre input-ul contingentului ce, frizand patologicul, asuda si scrasneste zilnic in editoriale si la TV, ci despre asteptari pe care le aveam de la corpul de elita al intelectualilor apropiati oligarhilor, intelectuali ce, conform calculelor, ar trebui sa iasa in apararea noilor lor parteneri cu munitia grea a stiintei de carte. Altfel spus, vorbim despre persoane nu lipsite de notorietate, care, inainte de a-si descoperi afinitati cu cercurile cleptocrate, se bucurau de recunoasterea elitei reformatoare romanesti. Problema nu este optiunea politica sau afinitatile elective ale acestor persoane. Acestea sunt chestiuni de constiinta ce nu ne privesc si pe care nu le judecam. Problema este alta: cand contributia unor figuri publice cu pretentii se reduce la aceleasi refrene propagandistice si diversioniste si la aceleasi fandari logice semidocte cu care ne-au obisnuit ganditorii de talk-show, dezbaterea publica sufera in mod fatal. Suntem dezamagiti. Ne asteptam ca intelectualii publici, indiferent de optiune (prooligarhica sau prodemocratica), sa ridice nivelul dezbaterii prin rigoare conceptuala si informatie bine documentata. Am vrea ca acestia sa-si indeplineasca functia sociala, nu sa se eschiveze de la ea. In dezbaterea publica romaneasca s-a conturat o tabara de intelectuali si jurnalisti ale caror analize converg in ideea ca Romania aluneca pe panta instaurarii unui regim oligarhic. Mai mult, acestia isi