In inima Maramuresului, pe locul moastelor Sfantului Iosif Marturisitorul. Aparat de moaste, osandit prin blestem, un sat pare suspendat inafara timpului
Asa cum sta zugravit in altarul bisericii episcopale din Sighet, cuviosul Iosif Marturisitorul arata neclintit, ca o stanca.Imbatranit inainte de vreme, cu tamplele albite de puhoiul suferintelor, are in priviri ceva din asprimea vizionara a prorocilor. Sub barba ingrijita, usor despicata la mijloc, intrezaresti un chip frumos si expresiv. Un chip hotarat, taiat de-a dreptul in granitul credintei. Doar degetele apropiate in binecuvantare amintesc, prin fermitatea liniilor, de originea lui nobil taraneasca. Maini de rugator si de plugar. Statura lui inalta parca da sa iasa din rama stramta a icoanei. E un urias. Daca ar desface bratele, ar cuprinde cu ele intreaga Tara a Maramuresului, purtand-o ocrotitor la piept.
De curand, Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane l-a canonizat pe cuviosul Pahomie, intregind astfel o lunga si fastuoasa ectenie de sfinti ardeleni: Sava Brancovici, Ilie Iorest, Ghelasie de la Rameti, Ioan de la Prislop, Ioan din Gales, Sofronie de la Cioara. Fiecare si-a legat numele de o fapta iesita din comun, de o suferinta trecuta deja in carti si marturii. Doar despre cuviosul Iosif Marturisitorul, singurul Sfant al Maramuresului, nu s-a scris pana acum nimic. Prea putin cunoscut, Cuviosul ramane si astazi enigmatic si ascuns in mormantul sau tainuit, refuzand parca lauda oamenilor si fala cea desarta. Ii stim chipul doar din icoana, din maiestria zugravului ce ii reda in culori potolite albastrul privirii si figura ascetica, transfigurata. Ii stim viata din spusele lui Nicolae Iorga, din cele cateva scrisori trimise la Curtea Imperiala - scrisori care arata ca Sfantul Maramuresului s-a luptat ca nimeni altul impotriva calvinilor si, in 1705, a fost intemnitat de austrieci la Hust, in
