Viata noastra politica este mobilata de tot felul de ticalosi, mediocri sau oameni care fara politica nu ar reusi sa aiba casa de vacanta si masina cu climatizare. Dar din aceasta padure in care uscaturile sunt mai numeroase decat copacii, doua specii particulare se disting in conflictul cu si despre Traian Basescu: adeptii logicii si adeptii talentului, intre care conflictul e vechi si temeinic.
Talentul e rar in viata noastra politica si nu e neaparat combinat cu caracterul, o orientare ideologica morala sau o buna pregatire. El vine dintr-un anumit instinct superior al comunicarii. Clinton si Blair au asa ceva intr-o proportie uluitoare.
Omul cu talent se imbiba ca un burete de la cei cu care intra in contact, suge emotii, opinii, bancuri, informatii, se umple cu starea de spirit a altora ca un balon cu hidrogen si cu cat absoarbe mai mult cu atat mai sus urca, pentru ca are si talentul de a inapoia celor de la care a luat toate acestea propriile lor entuziasme si frustrari, impachetate simplu si atragator.
Omul cu talent este intotdeauna in politica un purtator de cuvant. Intre momentele de
inspiratie, oamenii cu talent pot fi dezastruosi (un prieten al lui Churchill spunea ca "Winston avea adesea dreptate, dar si cand o dadea in bara!"), iar pentru asemenea momente, daca sunt profesionisti, se acopera cu un staff ultracompetent.
Talentul e rar, nu de pomana anticomunistii din Romania s-au chinuit ani de zile sa gaseasca un candidat la presedintie, treaba foarte dificila mai ales daca, regulat, ii elimini pe toti cei de oarecare talent.
Logica, in schimb, e foarte prezenta ca osatura a personajelor noastre politice. Logica survine acolo unde nu exista nici stiinta, nici farmec, nici capacitate de adaptare si intelegere, ce sa mai vorbim de talent.
Logicienii din viata noastra publica, mes
