[Rodica]: Mă numesc Chiban Vasile, am vârsta de 32 de ani, iar de la naşterea mea, deci, după o perioadă, mama îmi spunea Rodica.
Mi-a intrat acest nume, deci, între cât oamenii din sat nu mă mai ştiu de Vasile, decât de Rodica.
îmi place să cânt foarte mult muzică populară, cânt pe la nunţi.
Îs foarte apreciată de public, oamenii din comună şi din alte părţi mă iubesc.
Deci sunt o persoană curată, sunt o persoană care n-aş putea să zic că aş putea fi refuzată de către cineva.
Iar perioada mea de copilărie...
Deci, eram prietenă mai mult cu fetele, pentru că şi eu mă simţeam tot ca o fată.
Şi cu băieţii discutam foarte puţin, deci, nu mergeam la joacă cu băieţii, nu...
Deci, eram mai mult cu fetele.
La şcoală nu prea am mărs, că părinţii mei aveau nevoie de mine acasă, că aveam multe animale atunci, pe perioada aia, şi m-au ţinut acasă. îmi pare rău că n-am făcut şcoală, că dacă eram undeva în şcoală mai departe, sau aşa... poate că aveam o meserie la ora actuală, sau un serviciu...
Iar la vocea care o am, poate că eram văzută tare de către public, şi cunoscută.
Iar am rămas aşa, cânt la nunţi, cum am mai zis...
Şi deci, dacă prin posibilităţi, prin aşa... de stăteam,
n-aveam posibilitate să-mi scot un CD, sau să devin cunoscută de către public...
Decât aşa, numai în Maramureşul care mă cunoaşte...
Hai, pentru-un mândruţ, ardă-l focu^,
Hai, mi-am lăsat satu^ şi portu^"
Hai, mi-am lăsat satu^ şi portu^,
Şi binele şi norocu'...
Am venit chiar într-o seară, aicea, în Borşa...
Pe doamna patroană de aicea şi pe domnu^ îi cunosc de foarte mult timp...
Şi era formaţie care cânta aicea, între care mi-am cerut permisiunea să cânt puţin.
Doamna nu o ştiut că eu ştiu să cânt chiar aşa de bine, cât am făcut faţă...
Şi
