Venind şi ziua aceasta, e bine să ne aducem aminte...

A fost mai întâi o grevă de operetă. Sticle de şampanie roz pitite prin tufişuri, discursuri, răţoieli făloase...

Pe măsura "poetului", fără gramatică, dar cu lămpaş de cowboy subteran, ce conduse operaţia, în echipamentul său culoarea vişinei putrede.

Manevrat? Nu se ştie de cine. Adică, ştim noi, dar degeaba o spunem.

Oricum, este genul de putere a inşilor duri, înapoiaţi, neînvăţaţi, - învăţaţi numai cu bezna.

La momentul oportun, "dialecticianul" din Olteniţa le-a făcut semn să vie, să-l ajute, să-i rezolve problemele, şi ei veniră, acuşica...

Adresându-le şi felicitări, dupe aceia de către cel ce bâţâia dîn cap şi da din mâini... "nu mai da din mâini... nu mai da din mâini..." striga lumea, vorbele mulţimii de epocă ce rămaseră în istorie, aceia se retraseră cu înfumurarea lor proptită în bâte.

Dar mai veniră ei o dată... şi încă o dată...

Nu a venit clipa ca preşedintele de atunci, luat la răspundere, - şi luat de tot! - şi debarcat cine ştie unde, moralmente, că altfel istoria trecu.

Dar un martor direct există, eliberatul vişiniu, scăpat la urmă de preşedintele vremii, ca să fie rearestat în 24 de ore, la protestele generale, şi iar eliberat, şi iar dus la Jilava, - tamjă mare.

Parcă am fi avut de a face cu un mare matematician, ori poet rebel neînţeles.

Pe spaţii mai întinse, lucrături ca acestea se pierd. La noi, ţară mică, veşnic alarmată, intrată la idei, ele se văd numaidecât. Nu mai spun că nici naivi nu suntem.

*

Noroc că acel preşedinte era, când nu trebuia să fie, în Barbados.

Dacă nu era în Barbados... Dar era în Barbados!

Un Cezărică... care, a venit, a văzut şi a rezolvat. Cum susţine un pensionar înrăit: el e naşul, dumnealui le face şi le desface

Scurt şi cuprinzător. Şi culmea era