Contrar profetiilor unor analisti, statele-natiuni au ramas unitatile politice principale care, prin politica lor externa, determina evolutia relatiilor internationale si organizarea globala a societatii umane. Diversitatea progresului economic, avansul necrutator al globalizarii si acutizarea incertitudinilor in societatea umana au generat emotii colective puternice, perspective noi si ambitii nationale intense, care afecteaza identitatea populatiilor, genereaza conflicte interne si internationale si influenteaza deciziile guvernantilor. Politicienii vor fi obligati sa ia in consideratie redistribuirea inevitabila a puterii globale si sa-si ajusteze deciziile tinand cont de emergenta noilor centre de putere. Pentru a elabora o politica externa competenta, liderii statelor au nevoie de acces la informatii utile, de capabilitatea de a face analize rationale si de o cultura politica matura. Ambitiile, pretentiile si atitudinea celorlalte state si, mai ales, a statelor puternice, cu interese majore in regiunea respectiva, au o influenta directa asupra celor care iau decizii de politica externa. Liderii trebuie sa tina cont si de aspiratiile, opiniile si emotiile colective ale populatiilor proprii. In orice sistem social in care autoritatile servesc interesele nationale, guvernantii au nevoie de sustinere politica "acasa". Politicienii tind sa exagereze anumite aspecte politice pe care le considera favorabile si sa ignore informatii reale care le-ar contrazice criteriile decizionale. Perceptiile publicului autohton, formate in parte de promisiunile nerealiste ale politicienilor, ii pot forta pe guvernanti sa ia decizii politice eronate. In Statele Unite, Canada si Europa, o parte dintre cetateni sunt alarmati de ascendenta altor centre de putere care, in timp, ar putea periclita "civilizatia occidentala". Temandu-se ca vor fi coplesiti de imigranti neasimilabili, vest-eu