Aţi ratat vacanţa de 1 mai? Sau pe cea de Paşti? Sau, pur şi simplu, aveţi chef de încă una? Răspunsul este simplu, iar destinaţia, încântătoare: două zile la Băile Herculane fac cât un concediu întreg!
Nu se află în Oltenia, e drept, dar puţini sunt oltenii care nu s-au bucurat măcar o dată de frumuseţile acestui loc. Pitită pe după stânci împădurite, gâdilată pe pântece de neastâmpăratele cascade ale Cernei, ninsă pe la tâmple de poieniţe, troiţe şi câte şi mai câte alte minunăţii, înveşmântată în aer tare, de munte, în care sulful, iodul şi alte astfel de esenţe rare dau locului un parfum aparte... Ce să mai ... un petic de rai ce poate fi descris simplu, în doar două cuvinte: Băile Herculane.
Apele sacre ale romanilor
Integrată în Parcul Naţional Valea Cernei-Domogled, având o poziţie deosebit de pitorească, staţiunea Băile Herculane se află pe aceeaşi paralelă cu Nisa şi Veneţia - amănunt ce poate să ofere singur o imagine concludentă asupra climatului uşor, agreabil, cu influenţe mediteraneene. Dacă mai pui alături vechimea de două milenii a acestei aşezări, ale cărei vestigii au rămas până astăzi - apeducte, băi, statui, monede, tabule votive de pe vremea romanilor - arhitectura deosebită a întregii staţiuni, în mare parte lăsată în paragină, din nefericire, dacă socoteşti toate aceste lucruri laolaltă într-o evadare de două zile din aglomeraţia agresivă a unei metropole, atunci tabloul întreg al micului oraş aristocratic te poate lăsa fără respiraţie.
Nu sunt puţine locurile care atrag ca un magnet turişti din toate zonele ţării, dar şi din străinătate. Renumele băilor îl dă însă excepţionala putere tămăduitoare a „apelor sacre“ de pe Valea Cernei, ape cărora romanii sosiţi în Dacia le-au închinat un adevărat cult balnear, sub semnul tutelar al lui Hercules.
Tratamentul de care se bucurau romanii acum mii de ani
