Am mai avut prilejul să vorbesc despre sediul de altădată al revistelor Uniunii Scriitorilor, plasat într-un somptuos imobil din vecinătatea Pieţii Romane, la adresa pe care o indic în titlu. Era o fostă casă a lui Max Auschnitt, industriaşul interbelic, în care azi funcţionează tăcut Ambasada Libiei, dar în care, în deceniile 6 şi 7 ale veacului trecut, pulsa inima vieţii literare bucureştene. Şi nu numai bucureştene, la urma urmei.

în ce mă priveşte, am trecut pentru prima oară pragul acelei impunătoare incinte culturale în primăvara anului 1957, pentru a urca la mansarda clădirii, unde era instalată redacţia revistei "Tânărul scriitor", devenită mai târziu "Luceafărul". Mai jos cu un etaj era "Gazeta literară", iar la parter "Viaţa Românească". M-am dus atunci la "Tânărul scriitor", pentru a mă interesa de soarta unei producţii literare proprii, trimisă mai înainte redacţiei prin colegul meu de facultate Sorin Titel. El era acolo oarecum cunoscut, pentru că îl debutase nu demult în revistă I. Lăncrănjan, publicându-i fără întârzieri schiţa Drumul. Dar faptul l-am povestit când am scris despre anii de tinereţe ai lui Sorin Titel. Nu voi relua ce am spus atunci.

Următoarea incursiune în Ana Ipătescu 15 am făcut-o la aproape un an după prima, de această dată împreună cu Nicolae Velea, alt coleg de facultate. Eram acum în anul V şi ne convocase la "Gazeta literară" Paul Georgescu, redactor-şef al revistei şi conferenţiar la Filologie, unde ţinea un curs despre Tudor Arghezi. Conducea şi un seminar cu aceeaşi temă, unde se pare că eu şi Velea ne remarcasem, iar Paul Georgescu dorea acum să ne încerce şi peniţa critică. Văzuse că ştiam ceva carte, dar cu scrisul cum ne descurcam? Voia să ne verifice şi ne chemase la redacţie pentru a ne da să recenzăm nişte cărţi. La fel a procedat cu studenţii săi Nicolae Manolescu, la România literară, şi în prezent acelaş