Viaţa de partid se petrece între cei câţiva membri marcanţi de la vârful piramidei, ajunşi acolo din întâmplare sau arzând treptele ierarhiei după ce şi-au arătat conturile din bănci. După 17 ani de democraţie, „mogulii“ partidelor au început să se simtă singuri şi au decis să-şi infuzeze structurile cu persoane tinere, pe care să le familiarizeze cu hârşâiala politichiei româneşti.

Partidele politice româneşti se găsesc de mai mult timp într-o goană nebună după noi membri. Aceştia le conferă legitimitate şi reprezentativitate, înregimentarea politică fiind una din preocupările şefilor ajunşi „moguli“ în unele partide. Pentru că pe piaţa politicii româneşti cei 17 ani de democraţie au adus tipologii controversate de lideri, aceştia şi-au lăsat amprenta pe partidul care i-a propulsat. Scena politică, devenită de prea multe ori comică, a lăsat impresia că înregimentarea politică este un pas ruşinos în viaţă, pe care poţi să-l faci doar dacă în urma lui te alegi cu ceva: o funcţie, o şpagă sau posibilitatea ciugulitului firimiturilor de la ospăţul partidului. De-a lungul timpului, viaţa a demonstrat cu putere că partidul aflat la guvernare confiscă statul cu întreaga lui structură de organizare, împărţind poziţiile pe scara ierarhiei după meritele avute la partid. De aici realitatea percepută de cetăţeni conform căreia nu poţi fi slujbaş la stat dacă nu te recomandă cineva mare de la un partid. Studenţii şi tinerii aflaţi la început de carieră s-au prins repede cum merg treburile şi au început să dea târcoale organizaţiilor politice special create pentru ei, considerate pepinierele partidelor.

Cât de sus ajung tinerii în partide

Nu există partid politic în Dolj care să nu-şi fi creat o organizaţie de tineret, organizaţie care la rândul ei are în subordine altă organizaţie destinată tinerilor studenţi. Preşedinţii acestor structuri declar