Patronul frizeriei Obama ma invita sa iau loc. Mai dureaza putin pina cind Sebastien se elibereaza si poate sa ma tunda. Nu sint pretentions de obicei, mai ales ca nu am cu adevarat ceea ce se cheama sense of style. Ma multumesc cu tunsori simple, scurte, deprinse de pe vremea cind mi se cerea sa ma tund "unu” la scoala. Ma prefac ca rasfoiesc Architectural Digest, una dintre revistele care nu lipseste niciodata din frizerii. Cum sint fortat sa o aleg de fiecare data - restul revistelor sint de moda sau de machiaj si infrumusetare - i-am devenit un fel de fan si aproape ca ma bucur cind am mai mult de asteptat la frizer pentru ca apuc sa citesc ultimul numar.
Locuiesc intr-un cartier cu populatie preponderent de culoare, in sudul Chicago-ului. Singurul aport al populatiei de alte rase este constituit de studentii, profesorii si personalul administrativ al universitatii din cartier, unde studiez si eu. si acum sint inconjurat de persoane de culoare. Vorbesc afabil, se amuza, comenteaza evenimentele zilei. Frizeria este unul dintre locurile pe care populatia americana de origine africana le foloseste ca spatiu comunitar. "Nu cred ca trebuie sa-l dea afara”, spune o doamna cu un copil adormit in brate. "Dar ce-a spus, draga?”. "Ca fetele alea sint nappy-headed hos.” Intru in vorba si le intreb pe doamne despre ce vorbesc. Ma lamuresc ca sintem in mijlocul unui alt scandal in care este implicat controversatul Don Imus, unul dintre cei mai cunoscuti producatori de emisiuni radio din Statele Unite.
Imus in the Morning are o istorie lunga la concernul de media CBS. inca de la inceputuri, in 1971, cind intra in emisie drogat sau beat, gazda emisiunii, Don Imus s-a facut remarcat prin comentariile sale nu tocmai placute cu privire la populatia de culoare, la femei, la minoritatile sexuale. Cu alte cuvinte, un iconoclast al ceea ce numim astazi corectitud
