Agitatia care a cuprins capitala tarii imediat dupa suspendarea conspirata impotriva presedintelui Traian Basescu nu a reusit sa razbata, de aceasta data, in sens invers, si pana la Timisoara. Intre cele doua orase a existat intotdeauna o legatura invizibila, dar puternica, in planul actiunilor politico-revolutionare, pornind de la momentul decembrie ’89 si continuand cu protestele din Piata Universitatii pana la optiunile electorale. Fie Timisoara a dat tonul, iar Bucurestiul a urmat-o, fie Capitala a fost initiatoarea, iar urbea de pe Bega a preluat imediat mesajul si a continuat ceea ce era de indreptat. De cativa ani buni, insa, Timisoara nu mai vibreaza politic. In orasul de pe Bega s-a asternut apatia. Banatenii nu mai sunt interesati de politica nici macar atunci cand destinul tarii este scos la "mezat". Nici dupa "lovitura parlamentara" data presedintelui Basescu – votat in 2004 de 70 % dintre timiseni – banatenii nu s-au grabit sa ia atitudine. Cu exceptia catorva zeci de oameni iesiti in Piata Operei cu pancarte pro-Basescu incropite ad-hoc, in urbea de pe Bega era si este liniste. Nu una prevestitoare de mari framantari revolutionare, asa cum s-a intamplat acum mai bine de 17 ani, ci o liniste tihnita, aproape apatica. Nici filialele partidelor din aceasta zona a tarii nu au avut vreo reactie notabila. Nici liderii formatiunilor politice care il sustin pe presedinte si nici opozantii sai. O incercare palida de a aduce in prim-planul urbei subiectul suspendarii presedintelui au avut-o liderii Partidului Democrat – filiala Timis. Joi dupa-amiaza a fost organizata, la Centrul Regional de Afaceri, o dezbatere publica pe aceasta tema. Termenul de "dezbatere publica" s-a dovedit a fi unul extrem de pretentios, in conditiile in care... publicul adevarat/real, cel care merge la vot/referendum, a lipsit (aproape) cu desavarsire. Nici formatiunile politice parlament