Se cumpara in special tablourile ieftine • Galeriile de arta iesene traiesc la limita de pe urma vanzarilor de tablouri • Daca sunt preturi mici, apropiate ca valoare de cele practicate de pictorii amatori de pe esplanada Teatrului National, atunci se mai gasesc cumparatori • Daca sunt preturi mari, cum se practica pentru lucrarile semnate de pictorii cunoscuti, tablourile asteapta mult si bine, atarnate pe peretii galeriilor • Motivele principale pentru care pictura nu se vinde este slaba pregatire estetica a publicului si lipsa banilor
Arta este din ce in ce mai mult un moft atunci cand este vorba de lucrarile artistilor consacrati. Lumea nu intelege de ce trebuie sa scoata din buzunar de 20-30 de ori mai mult pentru un tablou cu o anumita tematica, semnat de un artist renumit, pe cand poate sa achizitioneze ceva asemanator, chiar de la un amator, la pret redus. Piata de arta ieseana este aproape invizibila. Ceea ce se vinde, se vinde de obicei de la sursa directa, adica de la pictor, tranzactia fiind de cele mai multe ori, facuta pe baza unei comenzi. Atunci cand un tablou ajunge in galerii, el poate sta atarnat pe perete chiar si doi ani. La Galeriile de Arta Cupola, sunt tablouri semnate de Suhar, Podoleanu care au aproape doi ani de cand asteapta un musteriu. Dar acesta nu intra in Galerie.
Tablourile par a fi uitate de timp sau de faptul ca sunt destinate cuiva. La aceasta Galerie de arta sunt cele mai mari preturi per autor, dar este si cea mai proasta vanzare. "Preturile tablourilor pe care le avem aici pornesc de la 12 milioane si urca pana la 40 de milioane, cum este cazul lucrarii «Biserica albastra» semnata de catre Liviu Suhar. Nu se vand pentru ca, fiind aceste preturi mari ,iar artistii a caror lucrari le gazduim sunt profesionisti, lumea nu se inghesuie sa dea bani pe o lucrare doar ca este semnata de un pictor
