Au trecut doi ani de la ultimul album Bjork. Aşteptat cu sufletul la gură de fani, "Volta" a stat sub semnul unei temeri că artista islandeză nu mai are ce spune. Problemă care dispare imediat Au trecut doi ani de la ultimul album Bjork. Aşteptat cu sufletul la gură de fani, "Volta" a stat sub semnul unei temeri că artista islandeză nu mai are ce spune. Problemă care dispare imediat după opt măsuri ale primei piese. Două albume diferite într-unul singur.

Un album poetic şi liniştit (şapte piese), cu o Bjork întoarsă la tonurile calme şi de reverie de pe "Debut", şi un al doilea (trei piese), electric, dur, psihotic pe alocuri, asemănător cu multe de piesele din ultimii ani. Aceste trei piese, "Earth Intruders", "Dull flame of desire" şi "Hope", sunt create de cel mai în vogă producător al momentului la nivel mondial, Timbaland. Celelalte şapte sunt poezie după poezie, ale unei artiste care pare să nu-şi fi găsit încă viaţa, şi care emană un puternic dor de ducă.

De remarcat duetele cu Anthony Hegarty, o voce extrem de apropiată ca tonalitate şi expresie de a lui Bjork. Hegarty, cunoscut ca lider al trupei Anthony and The Johnsons, este un nume proeminent al scenei indie şi electronice britanice, colaborator şi cu Lou Reed şi mulţi alţi muzicieni din zona synth-pop. Ascultaţi "Wanderlast", "My juvenile" şi mai ales "Vertebrae to vertebrae".