Doua Frante stau in acest moment fata in fata, asteptandu-si alegatorii care vor opta, doar pentru una din ele, duminica 6 mai. Doua Frante diferite, doua portrete ale viitorului incarnate de persoanele celor doi candidati, Nicolas Sarkozy si Ségolène Royal, dar si de programele lor, precum si de echipele care ii inconjoara.
Doua Frante virtuale, doua Frante posibile, care nu seamana una cu alta, desi ambii candidati vor reforme, iesirea din imobilism, modernizatea tarii si promit in esenta acelasi lucru – o viata mai buna.
Franta pe care o schiteaza Nicolas Sarkozy este una in care se va munci mai mult, in care oamenii se vor trezi, in numar din ce in mai mare, dimineata devreme, in care persoanele ajunse la varsta pensionarii vor putea sa-si continue, daca vor, integral sau partial activitatea. In Franta lui Nicolas Sarkozy imigrantii vor patrunde mai greu, iar autoritatea statului va trebui respectata peste tot (inclusiv in cartierele numite "sensibile"). Noi legislatii vor permite insa o mai mare mobilitate pe piata muncii si multi tineri care n-au astazi de lucru s-ar putea sa iasa din conditia de somer. Initiativele private vor avea un spatiu de desfasurare mai favorabil pe fondul unor scaderi a impozitelor in aceasta Franta a lui Nicolas Sarkozy, pentru ca, spune el, "statul nu poate face totul, munca trebuie rasplatita mai bine, francezii trebuie sa devina in numar cat mai mare proprietari si sa se simta responsabili".
Franta pe care o prefigureaza Ségolène Royal se doreste in primul rand una extrem de atenta la suferintele oamenilor, la problemele acestora, la atenuarea diferentelor dintre clasele favorizate si cei fara protectie, fara relatii, fara speranta. si in viziunea doamnei Royal munca este o valoare, dar nu trebuie impinsa pana acolo incat sa distruga viata de familie, sa-i transforme pe oameni in mecanisme ahtiate dupa bani. Viziune
