Transpiraţia excesivă, desprinderea mâinilor de pe volan, amneziile minore sunt cele mai dese situaţii în care se găsesc viitorii participanţi la trafic.
Un viitor aspirant la titlul de şofer. Prima şedinţă cu instructorul auto. De fapt, o altă bătaie de cap pentru domnul din dreapta. Se pregăteşte conştiincios pentru întâlnirea cu noul client, de fapt o clientă. Lucrurile se complică mai mult, cel puţin pentru prima şedinţă, când sunt descrise părţile componente ale maşinii, ascunse sub capotă. Replica clientei se va concretiza cu siguranţă în fraza: „Dar ce-mi trebuie mie să ştiu toate acestea, nu există servicii permanente de reabilitare a defecţiunilor?!“. Şi, totuşi, instructorul insistă. Ba chiar face diverse asociaţii cu ustensilele din bucătărie şi mânuirea lor. „Schimbătorul de viteză se mânuieşte încet, aşa cum se amestecă cu lingura în ciorbă, fără a transforma ingredientele fierte în resturi de ingrediente“. Replica nu întârzie să apară. „Destul de greu de presupus această mişcare, dat fiind faptul că eu nu gătesc de obicei. Ba mai mult, ca să fiu sinceră, nu am gătit niciodată“. Aşa că situaţia se complică.
O nouă zi, noi peripeţii
În fine, prima şedinţă se scurge, oarecum, fără incidente. În cea de-a doua, a treia şedinţă, alte şi alte peripeţii demne de menţionat în jurnalul unui instructor auto. Astăzi vor merge prin oraş. Lume multă, trafic intens. Şi, într-o intersecţie, uită să semnalizeze schimbarea direcţiei de mers. Primul incident: tânăra, viitoare aspirantă la titlul de şofer, i-a mâinile de pe volan exclamând: „Vai, dar am uitat să semnalizez“. Pe instructor îl trec transpiraţiile, văzând cum maşina scapă de sub control. Reflexele şi experienţa îl ajută să scape cu faţa maşinii neşifonată din acest incident. Totuşi nu-şi poate înghiţi cuvintele: „Dă-o dracului de semnalizare, pune mâinile pe volan“. Îşi aprind
