Deşi unora nu le sună bine, la început, atunci în 1990, societatea civilă din România s-a organizat cu ajutorul banilor multimiliardarului american George Soros. Momentul a fost unul foarte important, mai ales în lipsa oricăror practici de participare civică, într-o societate etatistă şi paranoică. Încă şi astăzi mai auzim ecourile unor clişee care vedeau în filantropia lui Soros interese oculte, etichetîndu-l pe acesta în fel şi chip (cuvinte care nu merită a fi reproduse) şi asta în ciuda faptului că a făcut, prin modul inteligent de a finanţa programele sale, mai mult pentru România decît a făcut oricare alt politician în viaţă de pe la noi. O bună parte din elita noastră civică şi economică s-a format, din ’90 şi pînă astăzi, la universităţi occidentale, pe banii lui Soros. Evident, în acea perioadă tulbure, în lipsa unui cadru legal adecvat, sub numele de fundaţii sau asociaţii au apărut fel de fel de entităţi care au zdruncinat încrederea românilor în misiunea altruistă a sectorului ONG. Acestea se ocupau cu diverse măgării, de la importul fără taxe de maşini străine şi pînă la tocarea discreţionară a unor fonduri "scăpate" de stat. Un moment de cotitură a survenit în 1994 cînd, odată cu creşterea interesului Uniunii Europene pentru România, au apărut şi primele intenţii de finanţare a unor programe civice, de către ONG-uri. În lipsa unui cadru instituţional (şi de frica deturnării fondurilor, poate) cîţiva oameni responsabili au pus bazele Fundaţiei pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC). În "războiul" cu autorităţile, FDSC şi Centras (fundaţie apărută în 1995 cu finanţare americană), au înregistrat o serie de succese notabile în sprijinirea sectorului ONG. Aceste două fundaţii au devenit centre de resurse pentru întregul sector. De-a lungul timpului, sectorul societăţii civile organizate s-a diversificat şi s-a profesionalizat. Aşa se face că au a