Orasul Targu- Mures impresioneaza orice vizitator, ca un oras atipic si plin de surprize. Dupa evenimentele din martie 1990, orasul s-a insinuat nemeritat in constiinta publica romaneasca si internationala ca un loc al tensiunii si al violentei interetnice. Nimic insa nu valideaza acest fapt. Locuitorii insisi percep acest lucru ca un stigmat, caci despre martie 1990 se vorbeste stingher si discret, prin cotloanele cele mai ascunse ale cetatii. Presa mureseana prefera mutenia sau refugiul in alte subiecte, mai cu seama in momentele "aniversare" ale evenimentelor din fiecare an. La Targu-Mures diversitatea este la ea acasa si asta nu deranjeaza pe nimeni. Primarul orasului, Dorin Florea a fost pe rand taranist, independent, iar mai nou pedist. Asta in timp ce presedintele Consiliului Judetean este udemerist, iar vicepresedintii pesedisti. Resedinta lui Marko s-a dovedit autonoma in gandire, caci locuitorii nu au urmat catusi de putin trendul politic general. Fara a tine cont de contextul atipic din leaganul maghiarimii, analistii politici din capitala, nadusiti de patos critic sau de cine stie ce exigente nationaliste, au denuntat intotdeauna cu fervoare comportamentul adulterin al UDMR.
Dintre toate partidele politice UDMR-ul s-a dovedit cel mai conservator. Celelalte partide s-au primenit intr-un fel sau altul in cei 17 ani scursi de la revolutie. UDMR nu si-a schimbat nici macar liderul, inscaunat ca un maestru ad vitam, in resedinta sa din Targu-Mures.
Desi cuminte, orasul este surprinzator. Nu o data a devenit Mecca politicienilor. Emil Constantinescu sau Adrian Nastase au venit acasa la Marko Bela pentru a solicita sprijinul politic al UDMR in momentele cele mai grele ale campaniei electorale. Tot politicienii maghiari au pus piatra unghiulara la construirea de guverne sau coalitii. Udemeristii mureseni, mai cu seama Marko Bela sau Gyorgy Frunda, s-au
